Despre

Sunt Cristina şi am devenit cofetar din întâmplare. De fapt, au fost mai multe momente care s-au legat între ele şi în timp, m-au dus pe acest drum.

Am lucrat în 2 bucătării din România şi apoi am plecat la Londra unde timp de 4 ani am lucrat ca pastry chef în cofetării şi restaurante din oraş: Primrose Bakery, Ottolenghi Islington şi Ottolenghi Motcomb, Peyton and Byrne, Harrods, Cakes and Bubbles by Albert Adria şi stadion Chelsea.

Însă povestea mea a început cu o simplă pasiune pentru mirodenii.

 

                                                                             ***

Atunci când eram mică şi o carte de la Zepter în care erau nişte poze frumos colorate cu anason, cuişoare, scorţişoară şi multe altele. Eram cucerită şi fascinată. Mă gândeam să devin bucătăreasă şi să gătesc mâncare bună.

Cu mama şi sora mea făceam mereu câte ceva prin bucătărie. La început mai mult dulciuri pentru că mama nu avea nici timp, nici răbdare să stea cu noi. Mâncam simplu oricum. Am crescut cu mâncare gătită (ce noroc) şi mai mult româneşte, dar şi străin. Mamei îi plăcea să gătească şi să experimenteze când avea timp. De la ea am multe reţete, idei şi inspiraţie. E o super bucătăreasă! Pilaful ei cu carne de pui este mâncarea mea preferată.

Timpul a trecut, dar eu am uitat de gătit. Am studiat, aşa cum era normal şi acceptat de societate. Apoi m-am angajat la birou. Nu e nimic rău în asta. Totuşi, undeva acolo, ceva lipsea.

Când eram la master i-am spui colegei mele, Nancy, că-mi fac blog culinar. Nu mai dormeam noaptea. I-am dat drumul şi de acolo s-a dezlanţuit marea. L-am cunoscut pe Cristi Roman, blogger şi el, bucătar şi antreprenor, dar şi mulţi alţi bloggeri, prieteni, oameni pasionaţi de mâncare şi gătit. Am fost la evenimente, am participat în campanii culinare, am mâncat mult pe la restaurante şi am primit cadouri. Am scris mult pe blog, dar nu atât cât voiam, şi am crescut puţin câte puţin şi am învăţat mai multe decât ştiam la început. Am devenit membru în Asociaţia Culinară România Culinară, iniţiată de Cristi Roman. Am învăţat să fac fotografii culinare, oribile la început şi apoi mai bune. Am descoperit o altă pasiune.

Voiam şi mai mult. După ce am terminat şi masterul şi am lucrat cam doi – trei ani la birou mă cam plictiseam şi îmi plăcea din ce în ce mai mult să gătesc. Stăteam la birou şi visam reţete. Momentul care a schimbat totul a fost când mi-a zis sora mea despre cursul de bucătar de la Horeca School, din Bucureşti. Foarte temătoate, dar motivată, m-am înscris şi am aflat ce înseamnă munca adevărată de bucătărie. E grea, urâtă, obositoare, dar vine cu multe satisfacţii şi bucurii. După curs, nu mai aveam job şi cei de la hotelul unde făceam practică mi-au oferit un post.

M-am gândit că dacă nu accept, o să regret toată viaţa. A fost greu. Nu ştiam dacă rezist. Nu mi-a plăcut. Am vrut să renunţ. Am şi făcut-o, dar am revenit, după câteva luni. Am lucrat într-un bistro micuţ pe Victoriei şi sincer, dacă nu lucram acolo, nu mai eram azi aici. Mi-am dat seama că se poate face bucătărie şi altfel, mai omeneşte, mai drăguţ, se poate.

Am plecat la Londra apoi, visul meu de o viaţă. După o vacanţă de o săptămână acolo, am lăsat totul în urmă şi m-am mutat la Londra. Ce aventură! Am lucrat la Primrose Bakery, la Ottolenghi, am fost Head Pastry Chef acolo, am lucrat la Peyton & Byrne, la Oree Boulangeries, la Harrods. Cel mai emoţionant moment a fost un stagiu de practică, la începutul lui 2019, realizat la Cakes and Bubbles. Este o nouă cofetărie în Londra deschisă de Albert Adria, pe care l-am şi cunoscut. Am văzut pastiserie la un alt nivel.

Am învăţat foarte mult în tot acest timp. De la bucătăria principală am trecut la patiserie. Gătesc de 6 ani deja, de când am absolvit cursul de bucătar. Şi asta vreau să fac mereu, deşi e greu. E şi frumos.

Mai multe despre mine veţi descoperi cu fiecare postare şi reţetă de pe acest blog. Hai să gătim împreună!

***

  1. Dan Anghel says:

    Mă bucur să descopăr oameni cu pasiuni, talente si credinţe. Cred că munca, ambiţia şi pasiunea sunt singurele lucruri care fac diferența. Pasiunea este mărturia unui entuziasm ce îţi oferă, ce naşte în tine un ţel, te face să aspiri la ceva măreţ, te face să muncesti, doar că munca devine o plăcere. Orice muncă făcută cu plăcere are rezultate mult mai bune şi se cheamă pasiune. Felicitari Cristina, mult succes in continuare, Doamne ajuta!

  2. Lana says:

    Mă bucur mult că am descoperit acest blog plin de reţete care mai de care, dar nu foarte sofisticate. Te felicit şi aştept şi alete reţete, le voi citi şi le voi încerca cu mare drag

  3. roxana says:

    Buna,
    Am descoperit de curand blogul tau si ma intrebam daca acum esti in Romania. Daca da, este un loc unde prajituresti acum (acum, dupa ce se termina carantina…) in tara? Tare as vrea sa incerc prajiturile tale.
    Multumesc!

    1. Anason cu Lapte says:

      Bună Roxana. Mulţumesc că mi-ai scris. Sunt în ţară acum, da. Lucrez la Horeca School, ca instructor de cofetărie. Momentan predau, nu mai lucrez într-o cofetărie. O zi frumoasă!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


noua × cinci =

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.